Paradisurile fiscale

Paradisurile fiscale sau “offshore”, cum mai sunt numite, interesează, în mare măsură, societăţile comerciale care doresc o rată de impunere mai mică. Dezvoltarea acestor paradisuri se datorează, în mare parte, reglementărilor protecţioniste şi impozitelor mari de pe pieţele de bază (onshore) şi nevoii de a compensa distorsiunile provocate de aceste măsuri în comerţul internaţional.
Centrele offshore oferă produse financiare cu cerere mare, la preţuri scăzute şi ridicat nivel calitativ, pentru stabilitatea în reglementare de care se bucură şi care conferă siguranţă beneficiarilor serviciilor, pentru că sunt mai puţin sau deloc influenţate de măsurile de armonizare legislativă din cadrul UE şi au un grad de libertate care lipseşte centrelor onshore, pentru că formalităţile şi timpul necesar pentru înfiinţarea unor societăţi comerciale sunt reduse, pentru că secretul unor operaţiuni este asigurat. Multe centre onshore preiau modelul de succes al inovaţiilor financiare offshore.

Aceste teritorii nu implică existenţa infracţionalităţii, taxele şi impozitele fiind stabilite în mod legal. Faptul dorinţei normale de a plăti mai puţin sau deloc, în unele situaţii (în Liechtenstein sunt înregistrate mai multe societăţi, aproximativ 40.000, decât populaţia, aproximativ 25.000 de locuitori, şi aceasta pentru că orice societate comercială care îşi stabileşte sediul pe teritoriul acestui stat este scutită de plata impozitului pe profit) nu trebuie confundat cu evaziunea fiscala ilegala, care este o violare a legii, o încălcarea a acesteia cu intenţie în scopul sustragerii  materiei impozabile de la impunere.

Doctrina dreptului financiar şi fiscal asociază însă evaziunea fiscală şi în special evaziunea fiscală internaţională cu paradisurile fiscale localizate în acele teritorii sau ţări în care ponderea prelevărilor fiscale este redusă sau inexistentă, cum sunt: Andora, Antilele Olandeze, Antigua şi Barbados, Bahamas, Bahrein, Insulele Cayman, Elveţia, Hong Kong, Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Panama, Singapore. În astfel de ţări sau teritorii sunt constituite şi înregistrate societăţi comerciale străine, către care sunt dirijate profiturile realizate de societăţi situate în ţări cu fiscalitate ridicată.

In cele 13 teritorii dependente care apartin încă de Anglia, fiscalitatea este redusă, acestea găzduind instituţii bancare de mare importanţă. In centrele offshore Belize, Insulele Bermude, Caraibe, Insulele Virgine Britanice si Gibraltar vom gasi bancile americane Citibank, Chase Manhattan şi Banker Trust, gigantul elveţian Credit Suise, Banque Nationale de Paris, ori bănci olandeze precum ABN-AMRO şi Miess Pierson etc.

In concluzie, putem statua faptul că o afacere merită pornită într-un astfel de paradis fiscal, nu pentru a evita legea, cum se procedează în cazul evaziunii fiscale legale, ci pentru a plăti un impozit cu o valoare mai scăzută, raportată la normele şi, practic, la nevoile statului în care se face investiţia.