News

Articole

NAI ROMANIA

Appraisal & Valuation SRL has announced an exclusive partnership with NAI Global, the largest network of independent commercial real estate firms worldwide, to service corporate and investment clients in Romania. The firm will now operate as NAI Romania. NAI Romania is a leading firm in the country offering a broad range of consultancy services to small to medium private companies, large corporations and their advisers as well as public sector institutions.

Andrei Botis, founding partner of the firm, said: “Appraisal & Valuation makes a major step forward joining NAI Global. As part of the NAI Global network, our clients will benefit from the expertise of advisors across the world, ensuring continuity and the highest quality advice wherever they operate.”Our in-depth knowledge of the local market across commercial, industrial and residential sectors means clients can entrust us to provide sound, professional advice that drives the best value for their assets.

Jeffrey M. Finn, President and CEO of NAI Global, said: “It is our ambition to continue to expand into countries where we can grow and add value to clients and Romania, with a population of 21.9 million and a GDP of $161 billion, is one such market. NAI Global, following its recent acquisition by C-III Capital Partners, is unique, operating at a strategic, advisory and delivery level, and offering more services than traditional property consultants. Clients based in or with an interest in Romania will now benefit from this holistic approach to real estate advice.”

NAI Romania has recently won significant instructions including Art Business Center 6, a 33,000 sq m office development to be delivered Q2 2012, and the Expozitiei Blvd. development site, next to the International Expo Center in Bucharest, which has the potential for an office development of 65.000 sq m.

NAI Global (www.naiglobal.com) is the largest network of independent commercial real estate firms worldwide, comprised of over 5,000 professionals in 55 countries in more than 350 offices. NAI advisors work in tandem with our global management team to ensure our clients strategically optimise their real estate assets. NAI offices complete over $45 billion in combined transactions annually and manage 300+ million square feet of commercial space.

C-III Capital Partners is a leading commercial real estate services company engaged in a broad range of activities, including primary and special loan servicing, loan origination, fund management, CDO management, principal investment, title services and multifamily property management. C-III is led by CEO Andrew L. Farkas, who founded and was Chairman and CEO of Insignia Financial Group, Inc. (NYSE:IFS).

Articole

Distinctie intre insolventa si faliment

Problema tratata este una de o delicatete deosebita, avand in vedere contextul economic actual, acela al recesiunii ce a sleit de puteri comerciantii, fie ei persoane fizice autorizate sau persoane juridice. Faptul necesitatii organizarii unei proceduri legale de redresare judiciara a activitatii a fost generat de conceptia contemporana, care isi propune nu numai asigurarea platii creantelor, dar si salvgardarea activitatii comerciale, spre deosebire de epoca modernista, perioada in care se urmarea, pe langa executarea obligatiilor, pedepsirea falitului, luand astfel o turnura penala (infractiunea de bancruta).

Exista o oarecare tendinta de a pune semnul egalitatii intre notiunea de insolventa si cea de faliment, chiar daca acestea nu trebuie a se confunda. De aceea, vom incerca, in cele ce urmeaza, sa facem o distinctie clara intre aceste doua notiuni, luand in considerare nevoia micului comerciant de a razbi in aceste timpuri destul de dificile.

In primul rand, insolventa nu trebuie confundata cu insolvabilitatea, cea din urma reprezentand situatia patrimoniala in care componenta pasiva a patrimoniului o depaseste pe cea activa, un dezechilibru financiar, pe cand insolventa este determinata de lipsa fondurilor banesti, nu de lipsa bunurilor in patrimoniul debitorului. Articolul 176 al Codului de Procedura Fiscala defineste insolvabilitatea ca intervenind in cazul acelui debitor “ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.”

Insolventa este definita de art. 3, pct. 1 al Legii nr. 85/2006 ca fiind acea stare patrimoniala a debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, obligatii ce au ca obiect o suma de bani, cele cu alt obiect regulandu-se dupa dreptul comun. Observam ca diferenta dintre cele doua notiuni, insolventa si insolvabilitatea, este facuta de catre bunurile care se gasesc in proprietatea debitorului, acestea neavand relevanta in cazul starii de insolventa.

In schimb, falimentul este o procedura de incetare a existentei unei societati comerciale, incetare ce se aplica comerciantilor (debitorilor) care nu mai pot onora datoriile lor comerciale. Cheltuielile necesare desfasurarii procedurii urmeaza a fi suportate de catre debitor. Falimentul are drept scop prefacerea in bani a bunurilor din averea debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor. Art. 3, pct. 23 al Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei ne ofera definitia legala a procedurii falimentului, ca fiind acea procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.

Cele doua proceduri au in comun caracterul colectiv, ceea ce duce la concluzia ca la desfasurarea amandurora sunt invitati sa participe toti creditorii cunoscuti ai debitorului, spre deosebire de dreptul comun care, in cadrul executarii silite, cheama spre indestulare doar creditorii care au pornit procedura. Cu toate acestea, caracterul egalitar al procedurii nu se refera la modul de distribuire a creantelor obtinute in urma valorificarii, art. 121-130 din Lege, ci la mijloacele procesuale de care se pot folosi creditorii.

Datorita dificultatilor intampinate in materie probatorie, insolvenţa este categorisită ca fiind vădită atunci când, debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu si-a plătit datoria faţă de unul sau mai mulţi creditori, dand astfel dreptul creditorilor de a cere demararea procedurii insolventei, indiferent de motivul neplatii datoriei. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile asumate contractual datorita lipsei fondurilor băneşti la data stabilita inter partes pentru efectuarea platii.

O deosebire importanta se regaseste pe taram probator, registrele comerciale tinute de comerciant constituind dovada doar in cazul contestarii activului sau pasivului falitului, nu si in cazul dovedirii starii de insolventa a debitorului. Pentru a se stabili starea de insolventa a debitorului trebuie indeplinite cumulative doua conditii: neplata la scadenta a datoriilor si lipsa de lichiditati. In schimb, pentru intrarea in procedura falimentului, debitorul trebuie sa se afle intr-unul din cazurile prevazute de art. 107 din Lege:

1. Sa-si fi declarat prin cerere introductiva intentia de a intra in procedura simplificata;

2. Sa nu-si fi declarat prin cerere introductiva intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, sa fi contestat ca s-ar gasi in insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic;

3. Niciuna dintre persoanele indreptatite sa propuna un plan de reorganizare sa nu o fi facut sau acesta sa nu fi fost acceptat si confirmat;

4. Sa-si fi declarat intentia de reorganizare, dar sa nu fi propus un plan sau cel propus sa nu fi fost acceptat si confirmat;

5. Obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate sa nu fi fost indeplinite in conditiile prevazute in planul de reorganizare confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sa fi adus pierderi averii sale;

6. Sa fi fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului in faliment.

In concluzie, insolventa si falimentul sunt doua notiuni distincte, insa au in comun finalitatea: efectuarea platii, adica executarea obligatiilor asumate contractual. Cel care se afla in dificultate afecteaza toate raporturile contractuale in care se afla, atat el, cat si creditorii sai, un motiv in plus ca legiuitorul sa ii vina in ajutor, iar nu sa-l considere, ca in dreptul Evului Mediu,  allitus ergo fraudator.

Articole

Paradisurile fiscale

Paradisurile fiscale sau “offshore”, cum mai sunt numite, interesează, în mare măsură, societăţile comerciale care doresc o rată de impunere mai mică. Dezvoltarea acestor paradisuri se datorează, în mare parte, reglementărilor protecţioniste şi impozitelor mari de pe pieţele de bază (onshore) şi nevoii de a compensa distorsiunile provocate de aceste măsuri în comerţul internaţional.
Centrele offshore oferă produse financiare cu cerere mare, la preţuri scăzute şi ridicat nivel calitativ, pentru stabilitatea în reglementare de care se bucură şi care conferă siguranţă beneficiarilor serviciilor, pentru că sunt mai puţin sau deloc influenţate de măsurile de armonizare legislativă din cadrul UE şi au un grad de libertate care lipseşte centrelor onshore, pentru că formalităţile şi timpul necesar pentru înfiinţarea unor societăţi comerciale sunt reduse, pentru că secretul unor operaţiuni este asigurat. Multe centre onshore preiau modelul de succes al inovaţiilor financiare offshore.

Aceste teritorii nu implică existenţa infracţionalităţii, taxele şi impozitele fiind stabilite în mod legal. Faptul dorinţei normale de a plăti mai puţin sau deloc, în unele situaţii (în Liechtenstein sunt înregistrate mai multe societăţi, aproximativ 40.000, decât populaţia, aproximativ 25.000 de locuitori, şi aceasta pentru că orice societate comercială care îşi stabileşte sediul pe teritoriul acestui stat este scutită de plata impozitului pe profit) nu trebuie confundat cu evaziunea fiscala ilegala, care este o violare a legii, o încălcarea a acesteia cu intenţie în scopul sustragerii  materiei impozabile de la impunere.

Doctrina dreptului financiar şi fiscal asociază însă evaziunea fiscală şi în special evaziunea fiscală internaţională cu paradisurile fiscale localizate în acele teritorii sau ţări în care ponderea prelevărilor fiscale este redusă sau inexistentă, cum sunt: Andora, Antilele Olandeze, Antigua şi Barbados, Bahamas, Bahrein, Insulele Cayman, Elveţia, Hong Kong, Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Panama, Singapore. În astfel de ţări sau teritorii sunt constituite şi înregistrate societăţi comerciale străine, către care sunt dirijate profiturile realizate de societăţi situate în ţări cu fiscalitate ridicată.

In cele 13 teritorii dependente care apartin încă de Anglia, fiscalitatea este redusă, acestea găzduind instituţii bancare de mare importanţă. In centrele offshore Belize, Insulele Bermude, Caraibe, Insulele Virgine Britanice si Gibraltar vom gasi bancile americane Citibank, Chase Manhattan şi Banker Trust, gigantul elveţian Credit Suise, Banque Nationale de Paris, ori bănci olandeze precum ABN-AMRO şi Miess Pierson etc.

In concluzie, putem statua faptul că o afacere merită pornită într-un astfel de paradis fiscal, nu pentru a evita legea, cum se procedează în cazul evaziunii fiscale legale, ci pentru a plăti un impozit cu o valoare mai scăzută, raportată la normele şi, practic, la nevoile statului în care se face investiţia.

Articole

Vanzarea la licitatie publica a bunurilor imobile urmarite silit

Ca o consecinţă a urmăririi silite imobiliare, vânzarea la licitaţie publică este una dintre modalităţile prin care un creditor îşi poate valorifica creanţa pe care o are împotriva debitorului. Conform art. 500 al Codului de Procedură Civilă (denumit în continuare ”CPC”), debitorul are la dispoziţie 15 zile de la primirea somaţiei să facă plata, somaţie ce trebuie să conţină şi datele de identificare a bunurilor imobile ce urmează a fi vândute la licitaţie publică, fiecare în parte. După evaluarea imobilului de către însuşi executorul judecătoresc sau de către un evaluator şi, după stabilirea situaţiei imobilului din extrasul de carte funciară, în termen de 5 zile, executorul va întocmi şi afişa, potrivit art. 504 CPC, publicaţia de vânzare a imobilului. Termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 30 de zile, dar nici mai lung de 60 de zile de la data afişării publicaţiei de vânzare la locul unde va avea loc licitaţia, aceasta putându-se desfăşura şi în alt loc decât acela în care se află imobilul.

Art. 506 CPC reglementează obligaţia fiecărei persoane care doreşte să dobândească imobilul de a depune cauţiune în valoare de 10% din valoarea estimată a bunului pe piaţă care, de altfel, este şi preţul de începere a licitaţiei. Norma imperativă prevăzută de art. 507, alin. 2 ne spune că “debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane”, însă acesta trebuie înştiinţat despre data, ora şi locul vânzării.

Inceputul procedurii licitaţiei publice este marcat prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată, continuându-se cu oferirea spre vânzare a imobilului, prin trei strigări succesive, la interval de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea sau, în lipsa
unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ (art. 509, alin. 1 si 2, CPC).

Procesul-verbal în care vor fi menţionaţi toţi cei care au participat la licitaţie, sumele oferite de fiecare participant, precum şi numele adjudecatarului imobilului trebuie, sub sancţiunea nulităţii absolute, semnat de către executor, creditor, debitor şi de către adjudecatar.

Adjudecatar va fi numită acea persoană care oferă suma cea mai mare, urmând ca aceasta să fie depusă în termen de cel mult 30 de zile de la data adjudecării bunului imobil, deducându-se valoarea cauţiunii achitate anterior. La un preţ egal, adjudecatar va fi desemnat cel care are un drept de preemţiune (creditorii) asupra imobilului respectiv. Insă, în toate cazurile, potrivit art. 510, alin. 2 CPC, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Când adjudecatar este un astfel de creditor, obligaţia sa de plată va fi stinsă prin compensaţie, creanţa pe care o are împotriva debitorului şi preţul imobilului compensându-se până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

Conform art. 513 CPC, adjudecatarul care nu a plătit preţul imobilului va fi ţinut responsabil pentru scoaterea în vânzare din nou a imobilului la un alt termen, iar creanţele ocazionate de aceasta vor fi reţinute cu precădere din suma depusă cu titlu de cauţiune. Executorul poate încuviinţa, conform art. 515 CPC, plata de către adjudecatar a “preţului în rate, numărul acestora, cuatumul şi data scadenţei acestora, precum şi suma care se plăteşte de îndată drept avans.”

Ordinea de îndestulare a creditorilor din suma obţinută în urma executării silite a debitorului este cea stabilită de art. 563 coroborat cu art. 564 CPC. In cazul în care această sumă nu este suficientă pentru acoperirea tuturor datoriilor, debitorul rămâne în continuare obligat faţă de creditori, conform art. 1718 al Codului Civil: “oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare”.

Articole

Ghid Privind Evaluarea Pentru Garantarea Imprumuturilor agreat de BNR si ANEVAR

Acest ghid privind evaluarea pentru garantarea împrumuturilor se refera la evaluarea garaniilor reale si a aparut din necesitatea de a ajuta la completarea cadrului reglementativ referitor la
activitatea de creditare în care, pâna în prezent, se faceau referiri indirecte la activitatea de evaluare a garaniilor.

Ghidul urmeaza a fi aplicat de catre instituiile de credit, evaluatori, auditori financiari si alti utilizatori ai serviciilor de evaluare în legatura cu activitatea de creditare, în diferitele faze ale
acesteia si reprezinta cadrul general pe baza caruia instituiile de credit îsi vor elabora propriile norme de evaluare a garaniilor.

În cuprinsul ghidului sunt tratate aspecte legate de: standardele de evaluare, relatia cu alte standarde profesionale si cu reglementarile BNR, procesul de evaluare, abordri ale evalurii,
raportul de evaluare precum si practicile nepermise (neetice) ale evaluatorilor.

Prezentul ghid prezinta cadrul activitii de evaluare: (1) în faza acordarii creditului; (2) pe parcursul derularii creditului; (3) în faza executarii silite.

Potrivit reglementrilor BNR:

• împrumutatorii sunt obligati sa elaboreze metodologii pentru determinarea valorii juste a garaniilor reale primite, având în vedere Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS). Potrivit acestora, Valoarea justa este suma la care poate fi tranzacionat un activ sau decontat o datorie, de bunvoie, între parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii în care pretul este determinat obiectiv.

• instituiile de credit trebuie sa stabileasca cerinte corespunzatoare în ceea ce priveste valoarea si tipul garantiilor corporale, capacitatea de valorificare în timp util a garaniei si de stabilire în mod obiectiv a unui pret sau a unei valori de piata, frecventa cu care valoarea bunului poate fi revizuit, incluzând o expertiza sau o evaluare profesionala, si volatilitatea sau o aproximare a volatilitatii valorii garantiei reale.

• evaluarea periodica a garantiilor este obligatorie. Referirile la standardele de evaluare privesc standardele internationale de evaluare,obligatorii pentru membrii ANEVAR. Ghidul se adreseaza evaluatorilor externi sau interni ai instituiilor de credit care elaboreaza rapoartele de evaluare pentru cele trei faze. Practica evaluarii pentru garantarea împrumuturilor a evidentiat câteva aspecte care nu aveau o înelegere si clarificare unitara. Ghidul de fapt încearca sa clarifice aceste lucruri. Ghidul îsi propune totodata sa creasca gradul de transparenta al relaiei dintre evaluator si institutia de credit si sa delimiteze responsabilitile fiecareia dintre cele dou parti în activitatea comuna din cadrul procesului de creditare, respectiv activitatea de evaluare a activelor care se constituie ca garantii ale creditelor.

Principalele aspecte care au fost reglementate în cuprinsul ghidului se refera la:

• Comunicarea dintre evaluator si institutia de credit;

• Inspectia proprietatii;

• Derogari de la standardele de evaluare ;

• Diferentele existente între situatia faptica si situatia reiesita din documente;

• Tipul valorii estimate. Valoarea de piata versus Valoarea justa;

• Verificarea situatiei juridice a bunului evaluat;

• Informatiile si documentele necesare elaborarii raportului de evaluare;

• Evaluatori interni si evaluatori externi;

• Responsabilitatile în cazul evaluatorilor externi persoane juridice;

• Termenul de realizare a rapoartelor de evaluare;

• Adecvarea bunului evaluat pentru garantie bancar;

• Procesul de evaluare;

• Prezentarea pe scurt a abordarilor evaluarii;

• Opinia evaluatorului.Numarul de abordri aplicate;

• Forma raportului de evaluare;

• Necesarul minim de informaii cuprinse în raportul de evaluare;

• Semnarea si stampilarea raportului de evaluare;

• Verificarea rapoartelor de evaluare;

• Verificarea informaiilor utilizate de catre evaluator;

• Moneda în care se exprima opinia;

• Influenta TVA asupra valorii estimate;

• Evaluarea portofoliilor de garantii pe perioada derularii creditelor

Pentru intrarea in posesie a ghidului va rugam sa contactati ANEVAR-ul sau sa ne contactati telefonic.

Articole

Evaluari imobiliare pentru institutiile financiare

Appraisal & Valuation a realizat pe parcursul anului 2010 rapoarte de evaluare a proprietatilor imobiliare pentru clienti corporativi ai bancilor RBS Romania (The Royal Bank of Scotland) si ATE Bank pentru garantarea imprumuturilor.

Rapoartele de evaluare sunt realizate in coformitate cu Standardele Internationale de Evaluare, adoptate local de catre Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania.

Evaluarea este opinia cu caracter oficial elaborata in baza unui contract cu clientul pe care se pot baza partile identificate si pentru care evaluatorul isi asuma raspunderea. Evaluarea presupune cercetarea selectiva a pietelor relevante, asamblarea datelor concludente, folosirea metodelor analitice corespunzatoare, cat si aplicarea cunostintelor, experientei si rationamentelor profesionale in scopul gasirii celei mai potrivite solutii la o problema de evaluare. Evaluatorul pune la dispozitia clientului o opinie asupra valorii unei proprietati imobliare, opinie care reflecta toate realitatile pertinente de pe piata.

Articole

Impozitul pe cladiri

Ce este impozitul pe cladiri?

Impozitul pe caldiri este o taxa locala datorata de catre toate persoanele catre bugetul local al comunei, al orasului sau al municipiului in care este amplasata cladirea. In cazul municipiului Bucuresti, impozitul si taxa pe cladiri se datoreaza catre bugetul local al sectorului in care este amplasata cladirea.

Daca o persoana fizica are in proprietate doua sau mai multe cladiri utilizate ca locuinta, care nu sunt inchiriate unei alte persoane, impozitul pe cladiri se majoreaza dupa cum urmeaza:

a) cu 15% pentru prima cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de-a doua cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de-a treia cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele in afara celei de la adresa de domiciliu.

Nu intra sub incidenta acestor prevederi persoanele fizice care detin in proprietate cladiri dobandite prin succesiune legala.

In cazul detinerii a doua sau mai multe cladiri in afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determina in functie de ordinea in care proprietatile au fost dobandite, asa cum rezulta din documentele ce atesta calitatea de proprietar.

Cand se plateste impozitul?

Impozitul/taxa pe cladiri se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv. Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe cladiri, datorat pentru intregul an de catre contribuabili, pana la data de 31 martie a anului respectiv, se acorda o bonificatie de pana la 10%, stabilita prin hotarare a consiliului local. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Impozitul anual pe cladiri, datorat aceluiasi buget local de catre contribuabili, persoane fizice sau juridice, de pana la 50 lei inclusiv, se plateste integral pana la primul termen de plata. In cazul in care contribuabilul detine in proprietate mai multe cladiri amplasate pe raza aceleiasi unitati administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se refera la impozitul pe cladiri cumulat.

Daca sunteti persoana juridica va recomandam sa profitati de scaderea preturilor la imobile si sa efectuati un raport de evaluare. Se pot solicita evaluari ale proprietatilor in urmatoarele cazuri:
1) In cazul in care nu s-a efectuat o reevaluare in ultimii 3 ani pentru cladirile aflate in patrimoniu, pentru diminuarea impozitelor de 5%-10% din valoarea proprietatii pana la 0,25%-1,5%.
2) In cazul in care valorile proprietatilor au scazut.

Toate companiile care detin cladiri in patrimoniu, pot solicita rapoarte de evaluare cu scopul estimarii bazei lor de impozitare. Cotele de impozitare se stabilesc in conformitate cu prevederile Codului Fiscal asupra valorii de inventar a constructiilor. Astfel, daca asupra unei cladiri s-a efectuat o reevaluare in ultimii 3 ani, atunci cota de impozitare prevazuta de Codul Fiscal este cuprinsa intre 0,25% si 1,5% din valoarea de inventar, iar, daca aceasta reevaluare nu a avut loc, atunci cota se situeaza intre 5% si 10% din aceeasi valoare de inventar. Avand in vedere ca preturile de tranzactionare de pe piata imobiliara s-au redus, este posibil ca in urma reevaluarii constructiilor sa se reduca si impozitul aferent daca valoarea proprietatii la data evaluarii este mai mica decat valoarea ramasa de amortizat.

Dupa efectuarea reevaluarii, impozitul pe cladiri se calculeaza pe baza cotei minimale (intre 0,25% si 1,5%) Extras din Codul Fiscal:

Art. 253. – (1) In cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.

(2) Cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

(3) Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare.

(3.1) In cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de catre locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligatia sa
comunice locatorului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declaratii fiscale, in termen de 30 de zile de la data terminarii lucrarilor respective.

(4) In cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.

(5) In cazul unei cladiri care a fost reevaluata, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabila a cladiri este valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii, inregistrata ca atare in
contabilitatea proprietarului persoana juridica.

(6) In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al
Municipiului Bucuresti intre 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare.
Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii, in cazul carora cota impozitului pe cladiri este cea prevazuta la alin. (2).

(7) In cazul unei cladiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe intreaga durata a acestuia se aplica urmatoarele reguli:

a) impozitul pe cladiri se datoreaza de locatar;

b) valoarea care se ia in considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea din contract a cladirii, asa cum este ea inregistrata in contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform
prevederilor legale in vigoare;

c) in cazul in care contractul de leasing inceteaza altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe cladiri este datorat de locator.

(8) Impozitul pe cladiri se aplica pentru orice cladire detinuta de o persoana juridica aflata in functiune, in rezerva sau in conservare, chiar daca valoarea sa a fost recuperata integral pe calea amortizarii.

Articole

IMMORENT ROMANIA

Appraisal&Valuation a semnat contractul de colaborare cu IMMORENT ROMANIA privind evaluarea activelor imobilizate.

IMMORENT este expertul în finanțare si dezvoltare imobiliara al Erste Group Bank AG. De la înființarea sa din 1970, IMMORENT a finanțat peste 4.500 de proiecte pentru companii şi autoritati publice si a realizat numeroase proiecte imobiliare interesante. Suntem prezenti in Romania din anul 2004 si in prezent oferim pietei locale intreaga gama de produse si servicii a Grupului.

1. Experienta in finantare

Pionier al pietei de leasing austriece, IMMORENT finanteaza astazi cladiri de birouri, spatii comerciale si industriale atat in Austria cat si in Europa Centrala si de Sud-Est. Finantam prin solutii de leasing achizitia de echipamente catre companii si suntem un partener pentru autoritatile publice in proiecte de finantare a infrastructurii si cladirilor publice.

2. Totul despre imobiliar

IMMORENT ofera un spectru foarte divers de servicii pentru proiecte imobiliare: de la leasing si finantare structurata, dezvoltare de proiecte si servicii de constructii, pana la gestionarea si comercializarea proprietatilor imobiliare. Experienta noastra de aproape 40 de ani in sectorul imobiliar reprezinta un avantaj aditional pentru clientii nostri. Cu IMMORENT beneficiați de competențe excepționale şi vă alăturați celor peste 18.000 de clienți satisfăcuți din 13 țări din Europa Centrală şi de Est, unde am obținut deja succese remarcabile.

 

3. Clienti

– companii comerciale, industriale si din sfera serviciilor

– intreprinderi mici si mijlocii (IMM)

– mari clienti corporativi

– autoritati publice si municipalitati

 

Pentru mai multe amanunte, accesati pagina de internet a Societatii IMMORENT ROMANIA: http://www.erstegroupimmorent.ro

 

Articole

PREZENTAREA SOCIETATII ECOGEC

 

ECOGEC este singura societate de pe piaţa românească ce produce panouri de încălzire cu unde termice în infraroşu, cu elemente active din ţesătură de carbon unidirecţională.

Aceste panouri au influenţe benefice asupra imunităţii organismului, prezentând, totodată, numeroase alte avantaje de ordin obiectiv:

– Costuri reduse la jumătate faţă de achiziţia unei centrale clasice;

– Fără costuri de service periodic;

– Cheltuielile de întreţinere reduse la jumătate;

– Montare rapidă- trei zile de la data comenzii;

– Dispar igrasia,mucegaiul;

– Garanţie de 50 de ani a elementului activ;

Estimarea costului lunar pentru încălzirea apartamentului dumneavoastră ne aduce la o sumă de maximum 250 RON.

Ceea ce este cu adevărat interesant la aceste panouri este faptul că reuşesc, cumva, să se încadreze perfect în atmosfera căminului dumneavoastră, fără a incomoda din punct de vedere estetic.

Dar aceste panouri pot fi, la fel de bine, folosite şi în spaţii publice, în clădiri de birouri, lucru care se întâmplă la sediul societăţii noastre.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să apelaţi sau să scrieţi persoanelor de contact ale companiei ECOGEC: adrian@ecogec.ro, telefon: 0723 171 788

De asemenea, site-ul ECOGEC vă stă la dispoziţie pentru completările aferente: www.ecogec.ro

Articole

A & V a castigat o licitatie – Procedura

Appraisal & Valuation a câştigat licitaţia privind evaluarea societăţii comerciale Drumuri-Poduri Maramureş SA în scopul privatizării organizate în vara anului 2010. Contractul de evaluare a fost solicitat de către uniculacţionar al societăţii SC Drumuri-Poduri Maramureş SA şi anume Consiliul Judeţean Maramureş având ca preşedinte pe domnul Mircea Man.

Raportul de evaluare a fost efectuat conform graficului prezentat în caietul de sarcini şi nu au existat obiecţii din partea comisiei de recepţie. Echipa noastră de evaluatori a inspectat cele 11 puncte de lucru din judeţul Maramureş.

PROCEDURA ACHIZITIILOR PUBLICE

Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene, naţionale centrale sau locale).

Autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui contractul de achiziţie publică prin aplicarea uneia dintre următoarele proceduri:

A. CUMPARARE DIRECTA

Autoritatea contractantă va avea dreptul să achiziţioneze direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei este egală sau mai mică decât echivalentul în lei fără TVA a 15.000 EURO pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări.

Se aplică pentru achiziţiile de produse, servicii şi lucrări ale căror valoare fără TVA cumulată pe parcursul unui an pentru un cod CPV (Common Procurement Vocabulary) nu depăşeşte echivalentul în lei a 15.000 EURO.

Cumpărarea directă se realizează pe baza unui document justificativ care se consideră a fi temeiul legal pentru plată.

B. CERERE DE OFERTA

Autoritatea contractantă va avea dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, cumulată pe parcursul unui an pentru un cod CPV, este egală sau mai mică decât echivalentul în lei al următoarelor praguri:

pentru contractul de furnizare – 100.000 EURO

pentru contractul de servicii – 100.000 EURO

pentru contractul de lucrări – 750.000 EURO

Cererea de ofertă se iniţiază prin publicarea, în SEAP, a unei invitaţii de participare.

C. LICITATIE PUBLICA DESCHISA (CU SAU FARA PRESELECTIE)

Licitaţia deschisă reprezintă procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune oferta.

Se dispune după cum urmează:

a) dacă durata contractului este stabilită şi este mai mică sau egală cu 12 luni, atunci valoarea estimată trebuie calculată prin însumarea tuturor ratelor plătibile pe întreaga durată a contractului respectiv;

b) dacă durata contractului este stabilită şi este mai mare de 12 luni, atunci valoarea estimată trebuie calculată prin însumarea valorii totale a ratelor plătibile pe întreaga durată a contractului respectiv, la care se adaugă şi valoarea reziduală estimată a produselor la sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul;

c) dacă contractul se încheie pe o durată nedeterminată sau dacă durata acestuia nu poate fi determinată la data estimării, atunci valoarea estimată trebuie calculată prin multiplicarea cu 48 a valorii ratei lunare plătibile.

D. LICITATIE PUBLICA RESTRANSA

Licitaţia publică restrânsă reprezintă procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a-şi depune candidatura, urmând ca numai candidaţii selectaţi să aibă dreptul de a depune oferta.

Licitaţia publică restrânsă se desfăşoară, de regulă, în două etape:

etapa de selectare a candidaţilor;

etapa de evaluare a ofertelor depuse de candidaţi.

E. DIALOG COMPETITIV

Dialogul competitiv reprezintă procedura la care orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura şi prin care autoritatea contractantă conduce un dialog cu candidaţii admişi, în scopul identificării uneia sau mai multor soluţii apte să răspundă necesităţilor sale, urmând ca, pe baza soluţiei/soluţiilor identificate, candidaţii selectaţi să elaboreze oferta finală.

F. NEGOCIEREA (CU SAU FARA PUBLICARE PREALABILA A ANUNTULUI DE PARTICIPARE)

Negocierea reprezintă procedura prin care autoritatea contractantă derulează consultări cu candidaţii selectaţi şi negociază clauzele contractuale, inclusiv preţul, cu unul sau mai mulţi dintre aceştia.

Negocierea poate fi:

1. negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;

2. negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

Caietul de sarcini trebuie sa cuprindă (art.35, OUG 34/2006):

(1) Caietul de sarcini conţine, în mod obligatoriu, specificaţii tehnice.

(2) Specificaţiile tehnice reprezintă cerinţe, prescripţii, caracteristici de natură tehnică ce permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, în aşa manieră încât să corespundă necesităţii autorităţii contractante.